Catedrala din Siena (Toscana), construită în stil gotic italian pe la anul 1215, a fost ridicată peste o structură mai veche și a mai avut parte de diverse modificări în Reneștere, Baroc și chiar în secolul 19. Fațada din marmură policromă cu toate decorațiile sculptate a fost concepută de Giovanni Pisano (1250-1315), rozasa (fereastra cu traforuri în piatră și împodobită cu vitralii) fiind proiectată de pictorul Duccio di Buonisegna (aprox. 1255-1318). Nicola Pisano (1220-1284), tatal lui Giovanni, este autorul amvonului sculptat în marmură de Carrara. Pavimentul catedralei, care este un mozaic de marmură, este unul dintre cele mai bogate în ornamentații din toata Italia și a fost realizat de o serie de artiști între anii 1372-1547, cuprinzând 56 de scene de diverse dimensiuni, fiind reprezentate sibile, scene din Vechiul Testament, alegorii și virtuți. Piatra de mormânt a episcopului de Grosetto a fost realizată de Donatello în anul 1427, același artist realizând și sculptura din bronz ce-l reprezintă pe Sfântul Ioan Botezătorul. Tot aici se mai află patru statui realizate între anii 1501-1504 de atelierul lui Michelangelo: Sfinții Pavel, Petru, Grigore și Pius. Un ansamblu de picturi murale reprezentând scene din viața papei Pius al II-lea a fost realizat între 1502-1503 de Pinturicchio în sala unde se intră din catedrală, numită Biblioteca Piccolomini. În capela Chigi, proiectată de Bernini în epoca barocă, se află expusă Madona del Voto (madona Promisiunii), icoană de secol 12.

Ce înseamnă Voto? Este vorba de o promisiune, un jurământ religios făcut divinității. Voto este comuniune cu Dumnezeu, angajament, înseamnă perseverență, înseamnă profesiune de credință, dedicarea acțiunilor umane voinței divine. Mai înseamnă că Dumnezeu merită mai mult decât ceea ce așteaptă omul prin rugăciune.

Ce înseamnă Ex-voto? Expresia completă în latină este “Ex-voto suscepto” și înseamnă “în continuarea promisiunii”, și se referă la o ofrandă dată lui Dumnezeu împreună cu o rugăciune sau ca mulțumire pentru o rugăciune ascultată.

Cel mai întâlnit ex-voto este inima sacră, realizată din metal, bogat împodobită, uneori încadrată într-o ramă: este inima (lui Isus) cuprinsă de flăcări ce strălucește cu lumină divină, având o cruce deasupra, e înconjurată de coroana de spini, sângerând din cauza lancii care o străpunge. Semnifică adorarea inimii lui Isus, pe care acesta o dăruiește oamenilor.

La Catedrala din Siena vezi mai multe promisiuni de credință decât găsești de obicei în alte biserici italiene: are un perete plin de inimi sacre, semn că Dumnezeu le-a ascultat credincioșilor rugăciunea, iar ei la rândul lor se întăresc în Credință. Și mai găsești și alte modele de ex-voto, mărturii sincere ale recunoștinței față de divinitate. Sunt dovezi, probe de necontestat ale unor fapte miraculoase, dacă nu chiar minuni. Ele spun povești ale celor ce au reușit să depășească niște momente dificile. De pildă vezi atârnate printre atâtea inimi o multitudine de căști de motocicletă, chiar și una de bicicletă. E vorba despre oameni care au reușit să supraviețuiască unui accident grav. Am văzut la un moment dat și o cârjă: faptul că acela care o pusese acolo nu mai avea nevoie de ea, vorbea de la sine. Mai sunt atârnați câțiva botoșei din aceia pentru bebeluși: este vorba despre aceia care nu puteau avea copii, dar au reușit până la urmă, după multe rugăciuni, sa fie binecuvântați. Toate aceste ex-voto atipice nu sunt expuse definitiv, între timp vin altele noi. Pentru cel ce intră aici e o experiență specială să vadă pe pereții aceluiași spațiu de cult picturile lui Pinturicchio, sculpturile lui Donatello sau Michelangelo, căști de motociclist și botoșei de copil. Și toate exprimă atât de mult, de fapt chiar același lucru, în alte forme. Nu știi, în această catedrală, ce te impresionează mai mult: spiritualitatea artei sau cea religioasă, deși par să provină, ambele, din aceeași sursă – credința, transformând toată catedrala într-un imens și bogat ex-voto. Diferă în esență devoțiunea vechilor maeștri italieni de manifestările ingenui din timpurile moderne ale relației Om-Dumnezeu?